mistreții aleargă
prin mințile noastre
dupa propria imagine
pierdută după colț
firmituri de conștiință
imită râsul nemăcinat
de speranțe
facem câte un pas înainte
cu frică,
iar clipa ne omoară gândul
nenăscut
mângâierea gândurilor rănite
de propriul orgoliu
ne copleșeste fiecare celulă
................................
un copil se joacă
pe prispă cu gândul
în timp ce noi ne plângem de milă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu