fiecare zi
este un mister pentru mine
ascult uneori clipa obosită
în pauzele dintre ieri și azi
îmi este frică să folosesc compasul,
îmi este frică de perfecțiune
dar lumea merge înainte
înainte...
pana se frânge
și devine ea însăși o clipă
pierdută printre clipe
aș vrea să schimb ceva
dar mă simt prea obosit
de atâta tinerețe
de fapt am reușit ceva,
am devenit centrul
unei lumi dispărute
aleargă câinii cu furie
iar noi am început să mușcăm
din noi cu disperare
.................................
păsărilor le-au dispărut aripile
iar oamenii au început să zboare
