aripile aruncate în apa plină de
gândurile ce ne macină prezentul
încearcă să se deschidă
spre ceva ce stă să vină peste...noi
suntem un fel de frânturi
fără de final,
sau ne place să credem asta
de teamă
nu există prescriere pentru...
existăm doar noi cu iubirea noastră
e primavară iară
