"aruncăm cu bulgări în soare" de EVC

aruncăm cu bulgări în soare,
ne cerem dreptul la joacă

copacii împodobiţi cu zăpadă
aruncă şi ei în noi
cu suspine

aleargă
după sufletul nostru cânii
iar noi le zâmbim
şi nu încetăm să aruncăm cu bulgări în soare

"ne este frică să schiopătăm" de EVC

suntem expuşi în vitrină
de către noi
ne place să fim admiraţi
de ceilalţi

ne este frică să schiopătăm
de teama lor,
iar ei se expun cu ceea ce au mai bun...

şi uite aşa evoluăm
de la maimuţă la om
şi încetăm să percepem iubirea

"cuvântul" de EVC

cuvântul ne definește
cuvântul se transformă în necuvânt
cuvântul doare
cuvântul iubește
eu,
tu,
noi,
voi,
suntem cuvinte

nimic nu există fără cuvântul
care poate să-l reprezinte

este de fapt o relație bijectivă

ce sens ar avea surâsul dacă nu l-am putea numi "surâs"?
ce sens ar avea iubirea dacă nu am putea-o numi "iubire"?

"iar clipa ne omoară gândul" de EVC

mistreții aleargă
prin mințile noastre
dupa propria imagine
pierdută după colț

firmituri de conștiință
imită râsul nemăcinat
de speranțe

facem câte un pas înainte
cu frică,
iar clipa ne omoară gândul
nenăscut

mângâierea gândurilor rănite
de propriul orgoliu
ne copleșeste fiecare celulă
................................
un copil se joacă
pe prispă cu gândul
în timp ce noi ne plângem de milă

"constatări subiective..." de EVC

pașii încep să apese
pe fruntea dezgolită de gânduri

păsările nu mai știu să zboare,
sunt posedate de cuvinte
care se pierd în sensuri

au început să clipească idei
din minți rătăcite,
furnicături de fericire
încep să ne cuprindă spiritul
pe care avem senzația că îl percepem

suntem într-o continuă alergare înapoi
care de fapt este înainte

ne este frică să sărim într-un picior
de teamă să nu fim ridicoli
într-o lume plină de frustrați

înviem murind
în fiecare clipă

ce se întâmplă?
trăim, nu?

"nu plânge jumătate de om..." de EVC

nu plânge jumătate de om...
omul păşune zâmbeşte la stele
..............................

iţi picură mintea
printre scândurile putrezite
şi adierea aerului
iţi inundă nările

acum ai început să alergi
spre locul geometric
al punctelor egal depărtate de tine

nu plânge,
iubeşte
măi omule
clipa

"mă gâdilă viitorul " de EVC

au picat gândurile:
s-au împiedicat de un sâmbure
plin cu miere
și înțelepciune

pașii aleargă în șoaptă
lăsând urme de cizmă

mă gâdilă viitorul în subcoștient
și nu reușesc să mă văd peste trei ani

realitatea este frumoasă
dar perversă în același timp,
iar timpul nu are cuvinte:
e surd și nu știe să cânte