pașii încep să apese
pe fruntea dezgolită de gânduri
păsările nu mai știu să zboare,
sunt posedate de cuvinte
care se pierd în sensuri
au început să clipească idei
din minți rătăcite,
furnicături de fericire
încep să ne cuprindă spiritul
pe care avem senzația că îl percepem
suntem într-o continuă alergare înapoi
care de fapt este înainte
ne este frică să sărim într-un picior
de teamă să nu fim ridicoli
într-o lume plină de frustrați
înviem murind
în fiecare clipă
ce se întâmplă?
trăim, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu