"astenia de primăvară" de EVC

aripile aruncate în apa plină de
gândurile ce ne macină prezentul
încearcă să se deschidă
spre ceva ce stă să vină peste...noi

suntem un fel de frânturi
fără de final,
sau ne place să credem asta
de teamă

nu există prescriere pentru...
existăm doar noi cu iubirea noastră

e primavară iară

"zbor căzut" de EVC

urlă natura
la propria creaţie

urlă cu disperarea "calului bătut de căruţaş"
iar omul în nemernicia lui
schioapătă la luna
din mintea lui

continuă fuga după pietrele lăsate de talibanii
care  ne aruncă în aer conştiinţa
plină de rugăciunile acumulate în numele lor

zbor căzut
în fericire

"într-un prezent" de EVC

într-un prezent foarte aproape
vom fi devoraţi de furnici

într-un prezent care refuză să devină prezent
vom alerga înapoi crezând că alergăm înainte

într-un prezent:
un OM,
o Întrebare
şi un Surâs
vor face legea printre cei devoraţi
de propriile gânduri

devenim un fel de canibali ai propriilor dileme
sau nu devenim Nimic

Nimic urmat de Nimic?

plâng plantele bătute de nedefinitul
omului singuratic
iar noi ne înecăm cu propria idee
printre copacii părăsiţi:
de ceilalţi copaci,
de...

toţi începem să fugim
de omul singuratic
inventăm credinţe de frică
şi...

fugim toţi de prezent
până murim
şi...
gata :)

"se prăbuşeşte" de EVC

se prăbuşesc culorile pe tine
devii imaginea din oglindă
iar realitatea nu mai are farmec
pentru că acuma "eşti mare"
şi trebuie să produci "valoare adaugată"
într-o lume pe care nu o poţi schimba
decât cu speranţa care te macină

se prăbuşesc ideile pe tine
devii imaginea pierdută în antichitate,
te lupţi cu Socrate şi Platon
pentru a schimba un prezent deja mort,
un prezent care nu este al tau

se prăbuşeşte iubirea pe tine
devii imaginea care pluteşte printre stele
şi mergi înainte
pas cu pas spre necunoscutul din privirea ei,
te pierzi în ea celulă cu celulă
pentru eternitate

se prabuşeşte necunoscutul pe tine
...................................................

"uneori" de EVC

uneori suntem fluturi
uneori suntem oameni
uneori nu suntem

şi oricâtă apă ar trece peste noi
rămâne iubirea

"suntem frumoşi şi plini de iubire" de EVC

se alunecă
cu conştiinţa
spre un nimic
nedefinit

înghiţim pământ,
ochii nu mai sunt ochi
iar noi demonstrăm printre dinozauri
cerând drept la educaţie şi iubire

ne încărcăm conştiinţa
cu conştiinţa lor
uitând că noi suntem
frumoşi şi plini de iubire

"punct şi de la capăt" de EVC

disperarea macină,
face valuri
printre gânduri

e timpul să picăm în cap
şi să râdem de noi...
poate reuşim să ne trezim,
să pornim iar în căutarea noastră
printre bolovani,
printre rădăcinile plantelor,
printre molozul care ne înconjoară

punct şi de la capăt