"suntem frumoşi şi plini de iubire" de EVC

se alunecă
cu conştiinţa
spre un nimic
nedefinit

înghiţim pământ,
ochii nu mai sunt ochi
iar noi demonstrăm printre dinozauri
cerând drept la educaţie şi iubire

ne încărcăm conştiinţa
cu conştiinţa lor
uitând că noi suntem
frumoşi şi plini de iubire

"punct şi de la capăt" de EVC

disperarea macină,
face valuri
printre gânduri

e timpul să picăm în cap
şi să râdem de noi...
poate reuşim să ne trezim,
să pornim iar în căutarea noastră
printre bolovani,
printre rădăcinile plantelor,
printre molozul care ne înconjoară

punct şi de la capăt

"se plimbă cămilele" de EVC

o întâlnire cu mine

o idee frântă din alta idee
macină nonstop
pietrele care refuză dialogul

sunetul
sufocă sufletul
scufundat în tăcere de frica

pe stradă se plimbă cămilele
lipsite de griji

pe strada se plimbă cămilele
cu personalitate

pe strada se plimbă...cămilele

"discuţie cu un prieten" de EVC

viaţa de peşte
…………………………………………………………..
în viitor o să ne întoarcem înapoi în apă
o să ne întoarcem înapoi în pământ
poate nu vom reuşi...
vom deveni nemuritori

noi suntem sadicii care au inventat moartea
acest concept de fapt nu există
nu întelegeau fenomenul...
şi-au căutat o explicaţie

am început să trăiesc cu adevarat în eternitatea mea...
am devenit nemuritor...
am devenit un om liber de mine

noi am inventat timpul
tot noi il putem distruge
e vorba doar de concept
şi de frici

suntem prietenii furnicilor
dar am uitat să le vorbim limba şi am inventat alta
trebuie să ne întoarcem la concept şi să-l redefinim
să redefinim moartea…
o ştergem cu buretele

de fapt nu există nici concept,
nici nimic
trebuie să iubim necondiţionat şi totul va deveni  limpede

cred că toată lumea înţelege de fapt esenţialul
mai greu e că toată lumea se învârte în cerc
ca apa la budă

"gândul aleargă prin gânduri" de EVC

gândul aleargă
prin gânduri
cu pași de uriaș
legat
cu lanțurile de clipa prezentă

clipă
transformată în altceva:
într-un amant al ideilor
sau în marele salt
spre... mine

"întalnire cu tine" de EVC

ne învârtim pe o stradă a nimănui

plini de frânturi nedigerate din noi,

e posibil să trecem pe lângă

fără să ne recunoaștem

o idee salvează altă idee

și ajută la dispariția 

altora,

iar noi

suntem cei care avem pretenția că le emitem

eroare?

îngâmfare?

sau pur și simplu e vorba de faptul că dispărem

.................................................

simțim nevoia să avem senzația că lăsăm ceva?

"am devenit centrul unei lumi dispărute" de EVC

fiecare zi

este un mister pentru mine

ascult uneori clipa obosită

în pauzele dintre ieri și azi

îmi este frică să folosesc compasul,

îmi este frică de perfecțiune

dar lumea merge înainte

înainte...

pana se frânge

și devine ea însăși o clipă

pierdută printre clipe

aș vrea să schimb ceva

dar mă simt prea obosit

de atâta tinerețe

de fapt am reușit ceva,

am devenit centrul

unei lumi dispărute

aleargă câinii cu furie

iar noi am început să mușcăm

din noi cu disperare

.................................

păsărilor le-au dispărut aripile

iar oamenii au început să zboare