aglomeraţie,
îmbranceli la poarta destinelor
lumea se pierde în sine
e clipa de care nu te bucuri
şi piere
şi pierzi
iarna nu mai este iarnă
omul nu mai este om
devenim maşini
care produc idei contra timp
timp,
care nu mai este al nostru
filozofia lui "care"?
.............................
în concluzie:
fericirea este o bucată de lut
scrijelită de unghiile unui copil
iar noi ne naştem din nou
pentru a prinde clipa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu