nu mai ştim să iubim furnicile
ne copleşesc gândacii propriei conştiinţe
învăţăm din nou că unul şi cu unul fac doi
şi râdem de destinul nostru
un amestec de cuvinte
cântate
a devenit viaţa noastră,
iar melcii au început să fure maşini
aruncând cu pietre în oameni
iar noi în continuare râdem împreună cu melcii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu