Foile albe zboară deaspupra noastră
aşteptând să fie rupte
de rafale de ganduri
ce ne brazdează neuronii.
Cerneala se aşterne încetul cu încetul
pe sufletul nostru,
depozitându-se pentru o eventuală istorie
a lui "A fost odata...".
Continuam să ne temem
lăsând speranţa să ne macine sufletul
deja înfrânt de obiectele cel înconjoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu