"iubim pietrele că știu să tacă" de EVC

iubim pietrele că știu să tacă
iubim ,
iar de când în când
suntem prinși în câte un "meeting"
cu noi

pe cărarea dintre două lumi
plânge uneori câte o bătrână
părăsită

lumea devenită amestec de pudoare
cică își "trăiește clipa"
iar noi,
parte a ei
suntem căzuți sub povara conștiinței
sau poate nu...

"mâine voi fi pișcat de fericire" de EVC

mâine voi fi pișcat de fericire

azi
mă pierd în gânduri,
în așteptarea clipei de mâine
când voi începe să sar într-un picior împreună cu mine

fiecare început
definește o funcție continuă
care se pierde în timp,
iar pornografia clipei
sugrumă omul fugărit de cai

.................................................
aleargă caii fugăriți de oameni
cerșind îndurare

"fericirea este o bucată de lut" de EVC

aglomeraţie,
îmbranceli la poarta destinelor

lumea se pierde în sine

e clipa de care nu te bucuri
şi piere
şi pierzi

iarna nu mai este iarnă
omul nu mai este om

devenim maşini
care produc idei contra timp

timp,
care nu mai este al nostru

filozofia lui "care"?
.............................

în concluzie:
fericirea este o bucată de lut
scrijelită de unghiile unui copil
iar noi ne naştem din nou
pentru a prinde clipa

"în căutarea şoricelului metafizic" de EVC

copacii

ce stau să cadă din cer
au început să se roage la oameni

pisica
a uitat de sine
şi zboară
în căutarea şoricelului metafizic

dar eu?
eu fac programare
...................
mă dezvolt pentru clipa ce stă să-nceapă

"e timpul să ascultăm" de EVC

gândurile au început să ne omoare gândurile
printre picături
încercăm să ne salvam clipa de "asta e viața"
și alergăm în maratonul nostru
fără oprire...

consumăm non-stop porcăriile de pe TV
uitând că de fapt noi ne reprezentăm pe noi,
poate stă în firea noastră să fim manipulați
de ei...

acum e timpul să ascultăm
cum ne cântă sufletul,
să sărim în piciorul care ne doare

copilul aruncă cu bulgări în sus
dar tot pe pământ ei vor cădea

concluzia?
este în fiecare...
sau poate de vină e doar gravitația

"aruncăm cu bulgări în soare" de EVC

aruncăm cu bulgări în soare,
ne cerem dreptul la joacă

copacii împodobiţi cu zăpadă
aruncă şi ei în noi
cu suspine

aleargă
după sufletul nostru cânii
iar noi le zâmbim
şi nu încetăm să aruncăm cu bulgări în soare

"ne este frică să schiopătăm" de EVC

suntem expuşi în vitrină
de către noi
ne place să fim admiraţi
de ceilalţi

ne este frică să schiopătăm
de teama lor,
iar ei se expun cu ceea ce au mai bun...

şi uite aşa evoluăm
de la maimuţă la om
şi încetăm să percepem iubirea