"fericirea este o bucată de lut" de EVC

aglomeraţie,
îmbranceli la poarta destinelor

lumea se pierde în sine

e clipa de care nu te bucuri
şi piere
şi pierzi

iarna nu mai este iarnă
omul nu mai este om

devenim maşini
care produc idei contra timp

timp,
care nu mai este al nostru

filozofia lui "care"?
.............................

în concluzie:
fericirea este o bucată de lut
scrijelită de unghiile unui copil
iar noi ne naştem din nou
pentru a prinde clipa

"în căutarea şoricelului metafizic" de EVC

copacii

ce stau să cadă din cer
au început să se roage la oameni

pisica
a uitat de sine
şi zboară
în căutarea şoricelului metafizic

dar eu?
eu fac programare
...................
mă dezvolt pentru clipa ce stă să-nceapă

"e timpul să ascultăm" de EVC

gândurile au început să ne omoare gândurile
printre picături
încercăm să ne salvam clipa de "asta e viața"
și alergăm în maratonul nostru
fără oprire...

consumăm non-stop porcăriile de pe TV
uitând că de fapt noi ne reprezentăm pe noi,
poate stă în firea noastră să fim manipulați
de ei...

acum e timpul să ascultăm
cum ne cântă sufletul,
să sărim în piciorul care ne doare

copilul aruncă cu bulgări în sus
dar tot pe pământ ei vor cădea

concluzia?
este în fiecare...
sau poate de vină e doar gravitația

"aruncăm cu bulgări în soare" de EVC

aruncăm cu bulgări în soare,
ne cerem dreptul la joacă

copacii împodobiţi cu zăpadă
aruncă şi ei în noi
cu suspine

aleargă
după sufletul nostru cânii
iar noi le zâmbim
şi nu încetăm să aruncăm cu bulgări în soare

"ne este frică să schiopătăm" de EVC

suntem expuşi în vitrină
de către noi
ne place să fim admiraţi
de ceilalţi

ne este frică să schiopătăm
de teama lor,
iar ei se expun cu ceea ce au mai bun...

şi uite aşa evoluăm
de la maimuţă la om
şi încetăm să percepem iubirea

"cuvântul" de EVC

cuvântul ne definește
cuvântul se transformă în necuvânt
cuvântul doare
cuvântul iubește
eu,
tu,
noi,
voi,
suntem cuvinte

nimic nu există fără cuvântul
care poate să-l reprezinte

este de fapt o relație bijectivă

ce sens ar avea surâsul dacă nu l-am putea numi "surâs"?
ce sens ar avea iubirea dacă nu am putea-o numi "iubire"?

"iar clipa ne omoară gândul" de EVC

mistreții aleargă
prin mințile noastre
dupa propria imagine
pierdută după colț

firmituri de conștiință
imită râsul nemăcinat
de speranțe

facem câte un pas înainte
cu frică,
iar clipa ne omoară gândul
nenăscut

mângâierea gândurilor rănite
de propriul orgoliu
ne copleșeste fiecare celulă
................................
un copil se joacă
pe prispă cu gândul
în timp ce noi ne plângem de milă