"plâng cu suspine păsările bătute de vânt" de EVC

visurile rămase în urmă
încep sa te macine,
să-ţi pună catuşe gândurilor
aruncate la tomberon

e timpul să facem salturi cu paraşuta
în subconştientul nostru
poate găsim cauzele acţiunilor noastre

plâng cu suspine păsările bătute de vânt

"amestec de cuvinte" de EVC

nu mai ştim să iubim furnicile
ne copleşesc gândacii propriei conştiinţe
învăţăm din nou că unul şi cu unul fac doi
şi râdem de destinul nostru

un amestec de cuvinte
cântate
a devenit viaţa noastră,
iar melcii au început să fure maşini
aruncând cu pietre în oameni

iar noi în continuare râdem împreună cu melcii

"lupii au început să urle iară" de EVC

îmbătrânim frumos printre gunoaie,
cu zâmbetul pe buze noi murim
e criză azi în buzunare,
dar mai adâncă e criza din sufletele noastre
pierdute, regăsite şi iar pierdute...

lupii au început să urle iară,
omoară liniştea ce ne apasă.

"nu avem o viaţă de rezervă" de EVC

nu avem o viaţă de rezervă
suntem stele
pierdute prin spaţiu

unii aleargă după bani
unii aleargă după dragoste

de caştigat?
nu caştigă nici unul...
sau cine ştie?

"măcăie stelele" de EVC

măcăie stelele
ce stau gata să se prăbuşească peste
gândurile nostre,
fiecare devenim o gaură neagră...

rămânem într-o continuua devenire
filozofând despre un aşa zis mers al lucrurilor

e linişte printre morminte

"nimicul" de EVC

gândurile încep să ne sufoce,
ne macină celulele cu fiecare clipă care se scurge

aruncăm cu pietre în disperare
spre imaginea propriei persoane
noi cu noi inşine ne luptăm pentru nimic,
nimic urmat de alt nimic

şi observăm că de fapt
nimicul ne caracterizează

e matematică pură

"leafa a devenit ceva abstract" de EVC

leafa a devenit ceva abstract,
a devenit o glumă...

nu cred ca mai are sens să definesc
cuvinte fără corespondenţă în viaţă

lumea e cu josul în sus
sau este prea reală cu mine
e un amestec de orez şi mazăre
cu ceva varză alături

nu a rămas decât dragostea